Moravuri

-Dana, e a treia oară când te strig! Hai odată la masă!!
-Ţi-am mai zis că nu mi-e foame, ce nu înţelegi! Lasă-mă naibii în pace!
-Coboară imediat la masă! Nu mă fă să vin la tine...
-Ce dracu' e aşa greu de înţeles?! Nu vin, şi cu asta basta...
[...]


-Nu ştiu ce e cu ea. De două zile nici nu mai dă ochii cu mine, spune mereu aşa, în treacăt, fie că nu are timp, fie trebuie să se întâlnească cu nuştiu ce prieten, ori nu se simte bine...
-Păi şi ce ai vrea să-i fac eu? Îţi dai seama că dacă nu vrea să vorbească cu tine, maică-sa, cu mine nici atât...
-Şi tu eşti tatăl ei, la naiba! După ce că nu te implici deloc în educaţia copilului nostru, acum ai pretenţia să fie o fată model! Habar nu are de rolul ei în societate, în familie, trăieşte pe o cu totul altă lume!
-Nu ai vrea să vorbeşti mai încet?...Precis aude tot ce vorbim despre ea.
-Să audă, să audă, nu mă interesează! Nu am crescut-o aşa, nu merit un astfel de tratament! Nu din partea ei!...

-Hai mai lasă fabulaţiile mamă...nu te-a interesat niciodată de mine şi hop, acum ai pretenţia să fim dintr-o dată o familie mare şi fericită...
-Nu ţi-e ruşine să-mi vorbeşti aşa?! După tot ce am făcut pentru tine...
-Ce-ai făcut pentru mine? Ce-ai făcut pentru mine?! Numa' să te plângi toată ziua de aşa-zisul meu comportament "rebel" ştii...
-Taci din gură! Nesimţito! Treci în camera ta acum!
-Aş vrea, dar m-am plictisit să stau acolo şi în plus, am întâlnire...
-Ţi-am dat eu voie să pleci?!
-Nu ţi-am cerut voie până acum, cu siguranţă nu voi începe să o fac nici de acum înainte!
-Cum îndrăzneşti...
-Ciao, bătrâno!
-Dar...
[...]