Dreptul la sentiment (I)

-Hai măi odată, de câte ori trebuie să te invit să dansezi cu mine? E chiar aşa de greu?
-Ştii bine că nu am chef seara asta, ţi-am zis şi când am plecat, ţi-o repet şi acuma.
-Băi frate, a ajuns fata să se roage de băiat...nu-i nimic, dansez cu Adela, poate te răzgândeşti...
-N-ai decât!
"Ce, acuma trebuie să fiu la dispoziţia ei în fiecare seară?" mai avut timp Daniel să-şi termine gândul până când veni băiatul cu băuturile.
-20 lei vă rog...
-Ia de-aici! Păstrează restul.
Dani ştia foarte bine motivul pentru care Mara optase în favoarea clubului Dumars: băuturi scumpe, muzică orientală şi programul care ţinea îndeajuns de mult pentru ca nu numai ea, dar toate fetele să aibă ocazia de a pune mâna pe vreunul din băieţii care frecventau aceste party-uri de fiţe. Până la urmă nu asta conta, bani avea destui, însă el nu împărtăşea aceiaşi pasiune pentru persoana care insistase atât de mult să vină aici, cu el...
-Ce faci, nu vezi că Mara e moartă după tine? Jumătate din liceu m-ar bate până şi pe mine pentru a petrece o noapte cu ea. Am ajuns de 2 ore şi nici nu te-ai mişcat de la masă!
-Adela dragă, te aud, nu trebuie să ţipi. Până una alta de ce nu l-aţi chemat şi pe Cristi? A trecut pe aici, de-abia intrase în club, l-am salutat, după care a şi ieşit. Cred că nu i-a convenit faptul că luminatele voastre minţi au decis să-l lase pe dinafară.
-Lasă-l băh în puii mei pe Cristi, du-te şi dansează cu fata aia, că e transpirată toată.
-Hai, fie, 5 minute...
Nici nu făcuse bine câţiva metri că Mara se şi aruncase la gâtul lui, lipindu-şi trupul de al său cu aceiaşi ardoare cu care ochii îi urmăriseră toate mişcările de când intraseră acolo. Muzica curgea din difuzoare, la fel şi setea de pe buzele Marei începuse să se scurgă pe gura băiatului. Îl săruta cu atâta pasiune încât mulţi din jurul lor se holbau practic la ei, fără ca Daniel să schiţeze cel mai mic gest. Mara nu era decât un alt număr, 2 luna aceasta, 4 de la începutul anului şcolar şi nu ar avea nimeni motive să mai continue evidenţa.
-V-aţi şi întors la masă? Băi fraţilor, voi nu ştiţi ce înseamnă ăla dans! Ia vino tu Dani cu mine...
-Ai grijă fato ce faci, că te vei întoarce cu mine acasă!
-Ia tăceţi voi şi duceţi-vă de dansaţi împreună! Ies să iau o gură de aer...
Nu mai apucară cele două să zică nimic. Fumul, aglomeraţia, muzica în special nu-i conveneau lui Daniel, şi doar pentru că şi le permitea nu însemna că trebuie să le şi suporte. Ieşise afară să se relaxeze, când îl văzu pe Cristi stând pe o bancă, singur. Îşi aprinse o ţigară şi înaintă spre bancă.
-Ce faci aici, singur? De ce n-ai rămas în club mai devreme?
Nu primi însă răspuns.
-Uite, ştiu că probabil te-ai supărat pentru faza de mai devreme. Ele au hotărât alt punct de întâlnire şi chiar nu am avut ce face...
-Las-o baltă. Am avut încredere în tine şi poate nu ar fi trebuit.
-Hey, nu fi aşa...nu lăsa lumea să ne judece şi nu te lăsa nici tu influenţat de ce zic alţii...
Dani îi cuprinse obrazul stâng cu mâna sa dreaptă, privindu-l direct în ochi.
-Ţi-am mai zis, ele nu contează pentru mine. Nici ele, nici altcineva...
Era ora 12, liniştea îşi făcea loc pe strada îngustă iar privirile lor rămaseră încleştate, sorbindu-şi unul altuia, în tăcere, secretele...