Moment poetic (3)

Epilog


Şi fapta iar imprimă gânduri
Pictate-n foi de năzuinţă,
Purtate-n valuri de credinţă,
Ce-şi găsesc locul în mormânturi.

Născut pe note de-aroganţă
Zâmbetul moare-n ritm alert,
Pierzându-şi chipul de-nţelept
Fără să-i dăm vreo importanţă.

Şi se aşterne vag tăcerea,
În umbra-i zace-anost cuvântul
Ce-şi poartă-n tihnă legământul
Şi cultivă-n ochi durerea.

Mâine vom uita raţiunea,
Pe veci vom îngropa momentul,
Să nu mai nască sentimentul
Speranţa ce hrăneşte lumea.