Băieţi vs. fete sau bătălia sexelor

Eu sunt băiat, ea e fată. Eu port cercel într-o ureche şi în sprânceana dreaptă, ea în ambele urechi, în nas şi în buric. Eu am nevoie de 5 minute să mă pregătesc înainte de a ieşi în oraş, ea are nevoie de o oră (cel puţin). Mie îmi place să beau şi să râd cu prietenii, ei îi place să danseze şi să întoarcă privirile tuturor celor ca mine. Pe mine nu mă preocupă viitorul atât de mult, ci prezentul; ea, dimpotrivă, vrea să-şi pregătească o carieră de succes în primul rând. Orice neînţelegere cu prietenii (şi nu numai) se rezolvă relativ uşor, prin forţă, lor în schimb le place să se jignească şi să se umilească mai întâi. Eu am nevoie de ea, ea are nevoie de mine...

Nu cred că este cazul să mai continui. Ideea în principiu este simplă: fiecare îşi susţine cu tărie genul şi nu acceptă dominaţia celuilalt. Astfel se ajunge adesea la dispute pe tema băieţi vs. fete, cine e mai puternic, cine e mai deştept şi aşa mai departe. Unii sunt dispuşi să meargă foarte departe pe acest subiect, devin fundamentalişti, nu mai acceptă nimic sexului opus şi se refugiază într-o lume a lor. Poate unii sunt gay tocmai din perspectiva unei vieţi mai liniştite, lipsite de aceste confruntări sexuale (?!). Problema este că în ultimii ani s-au schimbat foarte mult atât băieţii, dar şi fetele, nu doar prin prisma gândirii, dar şi al comportamentului. Cine s-ar fi gândit că voi auzi tot mai multe fete, dacă pot fi numite aşa, înjurând pentru orice nimicuri sau răstindu-se la cei ce nu au curajul să riposteze, folosind acele cuvinte magice tot mai des şi în circumstanţe tot mai nepotrivite. Da, culorile limbajului s-au diversificat mult în ziua de azi. Mai mult decât atât, vedem adolescente scuipând pe stradă, ţipând de mama focului unele la altele şi adoptând ţinute tot mai sumare. Poate veţi spune că am ceva cu reprezentantele sexului feminin. Chiar nu am nimic, dimpotrivă, întotdeauna mi-au plăcut şi întotdeauna îmi vor plăcea (indiferent câte experienţe eşuate voi avea sau câte obstacole voi întâlni - dar despre asta mai încolo). Nu mă leg de băieţi (deocamdată) pentru că nu s-au schimbat atât de mult în privinţa aceasta. Întotdeauna ne va plăcea băutura, întotdeauna vom înjura la meciuri, în curtea şcolii sau când nu ne convine ceva şi mereu vom rămâne aceiaşi nenorociţi pe care deşi spuneţi tuturor că îi dispreţuiţi, adesea vă place să le aflaţi istoria prin intermediul unui atât de simplu sărut. Să nu generalizăm, mulţi adolescenţi se încadrează în tipic, dar tot mai mulţi noncomformişti apar pe zi ce trece, tot mai multe corcituri de fată-băiat, dacă îmi este permis să folosesc termenul. Părerea mea este şi va rămâne că nu trebuie sub nici o formă să înlăturăm acest conflict, ci să-l susţinem, dar prin fapte, nu vorbe. Băiat sau fată, nu contează, fiecare are avantajele lui, fiecare se poate folosi de ele în interes propriu sau comun, fiecare este liber să-şi aleagă orientarea sexuală sau socială. Chiar aş putea spune că această bătălie a sexelor este benefică, pentru că ne împinge continuu la perfecţiune, ne îndeamnă mereu să descoperim noi calităţi în noi înşine, să fim tot mai buni pe zi ce trece prin ceea ce reprezentăm. Întotdeauna unul va trebui să cedeze, şi acela îşi va cunoaşte interesul când o va face. Cât timp va exista acest aşa-zis conflict între sexe, există loc de mai bine şi ştim că avem pentru ce lupta în continuare...nu cu sexul opus, ci cu noi înşine.
Aşa cum eu am nevoie de ea, şi ea are nevoie de mine...