Prima prietenă/Primul prieten

Cine este el? Cine este ea? Nimeni nu te-a mai văzut până acum cu această persoană. Şi vă ţineţi de mână...şi vă îmbrăţişaţi...şi vă sărutaţi...Iar a doua zi ştii prea bine că toţi te vor asalta cu întrebări ce deşi nu îi preocupă, îţi oferă o anumită satisfacţie, căreia îi vei da curs prin răspunsuri ezitante. Şi după ce crezi că ai scăpat de ei, te vei întreba tu însuţi cum de s-a întâmplat astfel. Şi vei simţi lucruri noi, vei cunoaşte senzaţii deosebite, nu vei mai putea închide ochii noaptea, şi totuşi oboseala te va satisface. Buzele ei îţi vor rămâne tipărite pe obraji roşii precum culorile trandafirii, mângâierea lui îţi va rămâne vibrând pe trupul cald asemeni unei zile de vară. Şi ştii că va fi mereu aşa, şi nu vei mai fi la fel niciodată...

Aşa este, vorbim de prima relaţie serioasă din viaţa noastră. Am aşteptat-o de mult, am visat din totdeauna la această clipă şi iată că a venit. Ştiam că va sosi această zi. Ştiam! Dar acum, că a venit, nu mai ştiu, nu mai ştii ce să faci, deşi mintea îţi este inundată de gânduri. În primul rând să fim sinceri cu noi înşine, foarte mulţi fug de perspectiva unei prime relaţii cu o fată, respectiv băiat ca de o bătaie cruntă ce ne aşteaptă după ce vom trece pragul casei. Ideea în sine este nemaipomenită, dar teama de necunoscut, şi mai ales lipsa unei experienţe anterioare ne face mereu să ne gândim la ce ar putea merge mai rău: Oare chiar mă place, sau îşi bate joc de mine? Oare i-a plăcut acel sărut, sau am alungat-o? Ce ar trebui să fac acum, mai departe cum voi proceda?...Întrebări peste întrebări, răspunsurile nu se lasă aşteptate şi suntem nevoiţi să facem fiecare pas cu precauţie maximă, pentru ca nu cumva să alungăm de lângă noi această fiinţă atât de minunată, ce ne va lumina viaţa pentru restul zilelor. Foarte mulţi s-ar putea întreba ce paşi trebuie să urmăm pentru a ne găsi partenerul, această jumătate care ne-ar putea aştepta la fiecare colţ de stradă. Nimic! Nu trebuie să facem nimic. Fii tu însuţi, lasă lucrurile să decurgă normal, dar nu rata nicio ocazie care s-ar putea ivi, fie pentru a intra în vorbă cu cineva, fie pentru a-ţi pune în valoare anumite cunoştiinţe, atunci când e cazul. Mai devreme sau mai târziu, o vom întâlni, şi atunci când se va întâmpla, vom ştii imediat despre ce e vorba şi vom putea începe să visăm. Primul salut, prima întâlnire, primul sărut...încă mă trec fiori şi astăzi când mă gândesc. Totul pare atât de simplu, dar reuşim să facem lucrurile atât de complicate. Imediat ce vei ajunge acasă vei începe să-ţi pipăi buzele, pentru a realiza că nu ai visat. Te vei întreba dacă e cazul să o suni, sau e oare prea devreme. În cele din urmă o vei face. A doua întâlnire va trece din nou ca un gând necurat prin raţiunea cultivată de-a lungul anilor de şcoală. Încet, încet, vei deveni mai încrezător, mai mândru să umbli cu o asemenea frumuseţe la braţ, nu îţi va mai fi ruşine să-ţi exprimi sentimentele şi cu siguranţă nu vei mai permite oricui să întoarcă ochii după aleasa inimii. Este un băiat tandru, atât de frumos se poartă cu tine, atât de calm, dar totodată emoţionat îţi vorbeşte şi atât de pătimaş te sărută, încât nu-ţi vine să crezi. Bineînţeles că te vei lăuda prietenelor tale cu grandioasa cucerire. Şi tu îţi vei dori să dureze pe veci, nici tu nu vei mai avea somn noaptea din cauza lui. Acea frică de necunoscut s-a transformat brusc în entuziasmul unui nou mâine, în gândul vibrant al unei îmbrăţişări şi în ideea însetată a unui nou sărut...Ea este prietena mea!...El este prietenul meu!...

-Ia spune maestre, cine e gagica? V-am văzut ieri prin oraş, vă ţineaţi de mână. Hai măh că fierb aici, cine e?
-O cheamă Alina! Nici n-ai idee cât de bine ne potrivim, aş fi zis că e imposibil ca o persoană asemenea ei să existe. Ne-am întâlnit la o petrecere organizată de nişte prieteni comuni, şi de când am văzut-o am rămas mască! Nici nu mi-am dat seama cum s-a întâmplat, am invitat-o la dans, am vorbit ore în şir, am sărutat-o...da, am sărutat-o! Ea e omule, ştiu că ea e potrivită pentru mine!
-Ţi-am zis că o să vină şi ziua asta! Bravo măh, mă bucur pentru tine, sincer.
-E nemaipomenit ce mi se întâmplă! Oh la naiba, trebuie să plec, ne întâlnim în 15 minute! Te-am salutat...
[...]
-Spune tot fato, te-am văzut ieri prin centru, erai cu un băiat şi păreaţi foarte apropiaţi. Ce mai, l-ai şi sărutat! Ştii doar că am aşteptat să-mi spui mai multe...
-Da, e nemaipomenit! Îl cheamă Ionuţ. De când l-am văzut la petrecerea aceea de vineri, nu mi-am mai putut reveni. Este atât de tandru, şi mai ales sărută excepţional. Totul s-a întâmplat atât de repede, totul e atât de frumos...Ne potrivim de minune!
-Ei hai lasă, ştiu că eşti zgârcită cu detaliile, dar mă bucur pentru tine.
-Sunt în al nouălea cer! Of, uită-te cât e ceasul, probabil deja mă aşteaptă, trebuie să plec. Te-am pupat...