Frica din priviri

Alexandra Badea are 18 ani. Asemeni oricărui alt adolescent de vârsta ei, îi place să se distreze, să-şi trăiască viaţa la maxim alături de prieteni. Şcoala nu mai este de mult timp o prioritate pentru ea, ori pentru Lavinia sau Corina, prietenele ei de suflet. 7 ore pe zi, 5 zile pe săptămână sunt alocate şcolii, această instituţie diabolică ce le mănâncă tinereţea, iar weekend-ul este dedicat distracţiei. Niciodată weekend-ul nu a prins-o pe Alexandra stând acasă. Degeabă îşi bat gura părinţii, degeaba se zbat ei, ce ştiu, parcă nu ar fi avut şi ei odată 18 magice primăveri la activ. Fiecare clipă pierdută din viaţă nu se va mai întoarce, de aceea, corect este să nu le pierdem aşa uşor. Vineri şi sâmbătă seara sunt dedicate exclusiv cluburilor, localurilor sau oricăror alte mijloace de distracţie în grup. Cele 3 fete au mulţi prieteni şi le place mereu să fie în centrul atenţiei, să iasă în evidenţă prin tot ceea ce fac. Colegii nu mai reprezintă de mult un punct de interes. Băutura, muzica şi dorinţa de o nouă escapadă au reprezentat şi în noapte de 13 octombrie motivaţii seriose pentru ca cele 3 fătuci să ţintească clubul Dyangello din estul Bucureştiului. Numai că noaptea aceasta nu aveau să fie uitată niciodată...

-Ţi-am zis ieri de clubul ăsta tu! Şi deja ai uitat...Deci e super tare, Lucian a zis că vine aici în fiecare vineri, se fac party-uri, băuturi gratis, şi o muzică...mamă fată ce muzică, aşa ceva nu ai mai văzut nici în Primăverii, pe cuvântu' meu!
-Bine tu, dar nu e cam departe? Adică, noi cu cine ne întoarcem acasă? Tu ar trebui să ştii mai bine fată că pe la Alba Iulia nu ţi-ai dori să zburzi noaptea singură...
-Lasă tu Alexandra, nu fi proastă, nu o să-ţi pară rău, ascultă-mă pe mine! Vezi-ţi de treabă, cine să se ia de noi? Nu a zis Sebi că vine să ne ia cu maşina, la orice oră vrem?! Hai, lasă prostiile, Corina îngheaţă de frig şi noi pălăvrăgim aicea! Let's go...

Băutură, muzică şi multă distracţie, acestea au reprezentat elementele principale din acea noapte. Fustele mini şi mişcările provocatoare ale fetelor au trezit instincte animalice în mulţi băieţi, dar atitudinea lor i-a alungat pe cât de repede au venit. Orele au trecut, băutura a început să-şi facă efectul şi a sosit şi momentul să se îndrepte spre casă.

-Ţi-am zis că nu vine Sebi după noi, la naiba! L-ai sunat deja de 3 ori. Crezi că se mai deranjează el la 4 dimineaţa pentru tine?
-Taci tu, mi-a promis că vine, îl sun încontinuu şi nu răspunde! Prostu' naibii...
-Hai mai bine să plecăm pe jos şi mai vedem noi, poate îl găseşti tu până la urmă.
-Bine, hai, fie...

Entuziasmul şi ameţeala celor 3 adolescente le-a făcut să treacă cu vederea faptul că acum erau urmărite de 2 inşi mai în vârstă, beţi şi cu chef de distracţie.
-Alo, alo gagicile, pe noi nu ne băgaţi în seamă?! Păi ce dracu, noi ne pierdem timpul aşa, şi voi nu ieşiţi cu nimic la produs?!
-Hai tu mai repede, grăbeşte pasul, nu vezi că proştii ăştia ne urmăresc de 5 minute? Cât naibii mai avem până la Unirii, măcar un taxi să prindem!
-Păpuşile, nu vreţi voi să stăm un pic de vorbă? Ou, pardon, nu vă place să staţi la taclale, astea tinere, vreţi direct acţiune!
În mai puţin de câteva secunde, cele 3 fete au fost înconjurate de golani. Intrând în panică şi nemaiştiind ce să facă, Alexandra a dat să fugă. Cei doi au prins-o imediat, astfel încât cele 2 prietene ale ei au avut timp să scape.
-Nu, nuuu, nu mă lăsaţi aici!! Corina, Lavinia, întoarceţi-vă!! La naiba, întoarceţi-vă, vă rog...nu mă lăsaţi aici!!
-Hai tu, nu o putem lăsa aşa, ce ştii ce îi vor face ăştia! Să ne întoarcem după ea!
-Tu proasto, vrei să ţi-o tragă şi ţie nebunii?! Fugi, nu mai sta!
-Nuuu...

Frica din privirile celor două aproape că putea fi auzită. Însă nu mai avură timp decât să îi arunce o ultimă ocheadă îngrozită Alexandrei, a cărei faţă era inundată de lacrimi şi rugăminţi, după care cele două şi-au întors îngrozite capul şi dispărute au fost în noapte...

Mai mult târâtă pe jos decât bruscată, Alexandra fu aruncată în scârbă după un bloc jegos. Hainele i-au fost rupte instantaneu, iar câteva palme peste faţă i-au tăiat elanul rugăminţilor şi lacrimilor îngrozite. În scurt timp fata disperată a rămas şi fără lenjeria intimă, iar golanii, excitaţi şi înnebuniţi de perspectiva unui trup fraged, îşi dădeau întrecere în a se descheia la pantaloni şi a-şi arunca limbile peste faţa tremurândă a fetei.
-Vezi, târfuliţă mică, ce păţeşti dacă umbli noaptea pe străzile acestea!? Săracile tale prietene au mâncat pământul, iar tu...ei bine, tu deja ştii ce urmează, nu-i aşa! O daaa, ştii...
Fata nu mai avu timp nici să respire când deja îl simţi pe unul dintre nenorociţi satisfăcându-se cu trupul ei gol. Iar apoi celălalt...şi din nou acesta...Secundele deveniră minute, minutele ore, iar lacrimile ameninţau să-i înece ochii în groaza eternităţii acesteia crude ce nu se mai sfârşea...
-Doamne, nuuu!! Nuuu...doar atât mai avu timp să răbufnească Alexandra, după care îşi pierdu cunoştiinţa...

În dimineaţa zilei de 14 octombrie, poliţiştii capitalei găsiră o fată întinsă pe jos după un vechi bloc comunist, fără haine şi cu urmele lacrimilor evaporate de pe faţa ei îngrozită ca după un teribil coşmar. Fata a fost dusă de urgenţă la spital, unde a şi fost constatat violul. Două săptămâni mai târziu, aceasta a încercat să revină la viaţa ei de zi cu zi. Toată şcoala o privea ca pe o ciudată. Nu mai vorbi nimănui săptămâni întregi, încât până şi profesorii începură să o evite. Cele două foste prietene ale ei, Corina şi Lavinia, nu o mai cunoscură. Dar nici ea nu le mai vorbi vreodată. Părinţii încercau să-i fie alături, dar nu-i mai recunoştea. Acum nu mai vroia să iasă în evidenţă prin nimic, nu mai părăsi casa în curând nici pentru a merge la şcoală, ci tot ce făcea era să stea în pat şi să plângă...


Astăzi, 14 februarie a fost anunţat la TV un nou caz de sinucidere. "Încă unul", îmi zic în gând, dar măresc totuşi volumul pentru a afla despre ce e vorba. Deşi ştiri din acestea sunt cu zecile în fiecare lună, rămân un pic şocat de eveniment. Şi mă întreb "Ce motiv ar putea avea cineva, mai ales o fată, să se sinucidă la 18 ani? Avea toată viaţa înainte...Doamne, ce naiba e cu voi...". Înainte de a închide televizorul, rămân puţin surprins de faptul că postul de ştiri a făcut public numele fetei. În fine, arunc telecomanda şi înainte de a părăsi camera mai repet o dată în gând cuvintele pierdute pentru totdeauna în negura morţii "Alexandra Badea...".