Nu plânge că s-a terminat, bucură-te că s-a întâmplat

"Dragă Anca,

Din nou, nu ştiu cum să încep, nu am fost niciodată prea priceput la vorbe...după cum probabil ai aflat deja.. mi-e greu să o spun...dar nu ne vom mai putea vedea de acum înainte. Ştiu, nu e corect, viaţa niciodată nu e şi nu o voi ierta pentru asta. De săptămâna viitoare voi pleca împreună cu ai mei în State şi nu ne vom mai întoarce...crede-mă, am făcut tot posibilul să îi împiedic în a lua această decizie, m-am zbătut, m-am certat cu ei, totul...pentru noi. Şi acum toţi se aşteaptă ca eu să merg mai departe de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat...nu pot, nu vreau, nu trebuie...nu atât de uşor. Mi-ar plăcea să pot spune că nu ai însemnat nimic pentru mine, că ai fost doar o distracţie, dar asta nu ar fi adevărat şi doar te-aş răni mai mult decât am făcut-o deja. Te rog, nu vreau să mai scriu...nu pot. Îţi cer doar atât...iartă-mă. Iartă-mă pentru tot ce am greşit de-a lungul celor doi ani, pentru tot ce am spus sau am făcut şi nu ar fi trebuit. Când eu nu voi mai fi, adu-ţi aminte doar de momentele în care te făceam să râzi, momentele în care simţeam că trăim cu un scop şi nu regretam nicio clipă petrecută împreună, indiferent prin ce compromisuri. Iartă-mă...şi nu mai privi niciodată înapoi, doar înainte.. tot înainte...

Nu plânge că s-a terminat, bucură-te că s-a întâmplat!

Cu dragoste,
Marius"


În dimineaţa zilei de 7 august, moment în care trebuiau să plece spre aeroport, părinţii băiatului au găsit această scrisoare pe pat alături de un fir de trandafir. Nici urmă de copil, aşa cum nu s-a găsit nici în următoarele ore, ori în următoarele zile, cu tot sprijinul poliţiei. Unii ar fi presupus că acesta a fugit după prietena sa, părinţii susţineau că a fost răpit iar autorităţile nu ştiau ce să mai facă. Nici până astăzi acesta nu a mai fost găsit...